Am lăsat totul în urmă… cana cu cafea rece pe masă… calculatorul care a lucrat toată ziua, pornit… şi lumina-n coridor aprinsă… am lăsat totul…
şi cu capul buimac, nedumerit, m-am prăbuşit în pat…
Nedumerirea şi frustrarea sunt cele care m-au adus aici… dar nu pot să înţeleg de ce… nu văd unde mă duc… e întuneric…
Am adormit violent, dacă se poate adormi aşa… am lăsat totul de parcă ştiam
… c-o să revin…
…Ca apoi, peste vre-o două ore, să deschid ochii de parcă aş fi zdruncinat… Înţeleg fraza “întuneric de poţi da cu toporu-n el”… aşa-i afară… la mine e lumină. Nici un vis nu mi-a făcut vre-o vizită, dar cine ştie… defapt ele mereu fac vizite, doar că homo-sapines-ul rareori când ţine minte…
Şi totuşi m-am trezit, brusc, cu-acelaşi sentiment cu care m-am culcat…
În timp ce stropii de apă-ncearcă să-mi împrospăteze faţa-n duş, mă gândesc de ce-s aici… ce m-a făcut să mă trezesc… de ce-am lăsat totul şi m-am culcat, ca să mă trezesc acum…
În cameră totul e gata, mă aşteaptă… e ora 3… şi viaţa s-a trezit în mine, dar ce să fac acum… probabil ceva mai trebuie să fac, ceva ce nu am făcut ieri… dar trebuia să fac… probabil e un semn că m-am trezit…
tu crezi în semne ?
Da cred in semne ,neobisnuita maniera de a scrie , frumos stil , tine-o tot asa
Блог супер, все бы такие!
потрясающие идеи…нам перенять бы …великолепно.
Красиво написано, мне понравилось.
Огромное вам человеческое спасибо, очень актуальная заметка.